Nationalist ca Octavian Goga sau europenist ca Horia Roman Patapievici, ma intreb in prag de 1 decembrie?! Si parca vad ca tocmai aceia care condamna nationalistii (ex. Patapievici fata de Goga: „Stridenta in atitudine si discurs, patriotism ostentativ, irationalitate, etc”), vor fi primii la depunere de coroane si discursuri, in acelasi timp fiind de acord sa se studieze limba romana ca limba straina in propria tara. Se spune ca este un pacat capital sa iubesti ceva mai mult decit pe Dumnezeu. Iata ca, totusi avem in istorie oameni care si-au iubit tara si neamul mai mult decit orice – unul dintre ei fiind Octavian Goga. El a fost etichetat ca „nationalist” si a avut de suferit. Constantin Noica spunea: „Ne dusmanim mai mult noi insine, decit o face viata”. Cit adevar! Bill Clinton, in biografia sa „Cind speranta si istoria se intilnesc”, a facut o remarca extrem de pertinenta: „Romanii au mari calitati, dar si un defect grav: cind cineva are succes, el nu este admirat, ci invidiat. Intr-o astfel de tara, fiecare succes si realizare alimenteaza complexele de inferioritate ale celorlalti”. Am putea oare sa schimbam modul de gindire si comportamentul istoric? Am putea gindi pozitiv, sa ne bucuram cind cineva reuseste in baza cunostintelor si inteligentei, am putea sa ne iubim tara fara sa fim denumiti nationalisti isterici? Am putea sa schimbam proverbul „Nimeni nu este profet in tara lui” in „Oricine poate fi profet in tara lui”? Cred ca este vital pentru noi, pentru existenta noastra si pentru afirmarea noastra a romanilor in lume, ca popor si nu ca populatie. Hotarirea ne apartine tuturor si fiecaruia in parte, spunea Mircea Goga in cartea sa „Golgota”.
„Acum ori niciodata !”

2017-10-03T06:13:50+00:00 November 28th, 2010|Diverse|0 Comments