Maria Grapini

In perioada 6-14 mai 2009 are loc prima saptamana europeana a IMM-urilor la Bruxelles. Cu ocazia acestui eveniment se va intocmi o brosura cu 33 de antreprenori din Europa, cate unul din fiecare tara. Sunt onorata ca am fost aleasa sa apar in aceasta brosura alaturi de alti 32 de antreprenori din Europa.

poster conferinta 

Dragi timisoreni,

In calitate de membra a Clubului ROTARY RIPENSIS – Timisoara, dar si de concetatean cu dumneavoastra, va invit sa va alaturati proiectului rotarian “NU VA PUNETI CU TIMISORENII !”. Obiectivul proiectului este acela de a avea o Timisoara curata.
Noi nu ne substituim nici Primariei, nici RETIMULUI. Dorim sa influentam, dorim ca fiecare dintre noi, in mod voluntar si prietenesc sa atragem atentia celor care:
- rup florile
- arunca hartii, tigari sau alte resturi pe strada, in mijloacele de transport, sau in raul Bega
De noi depinde sa avem o Timisoara curata.
Va multumesc si daca sustineti acest raspuns trimiteti un simplu “DA” pe blogul meu.

Maria Grapini

Am fost contactata anul trecut de Claudiu ,un tanar ambitios care pe langa studii (este student) doreste sa se implice in schimbarea in bine a societatii si in sfirsit anul acesta ne-am intilnit. Impresia pe care mi-a facut-o prin mesaje a fost intarita dupa intilnirea directa.
Punctul de vedere a lui Claudiu merita sa fie cunoscut ,de aceea postez unul din multele articole ale sale pe blogul meu. As fi interesata sa aflu puncte de vedere despre ceea ce scrie Claudiu :

“Se zice ca timpul hotaraste schimbarea, dar se pare, ca de o vreme, schimbarea o fac si oamenii. De multe ori, din pacate, in rau. Exploatarile de lemne sunt tot mai numeroase. Sa vedem un exemplu: resturile de rumegus sunt depozitate peste tot, in loc sa se gaseasca o intrebuintare utila. O problema, cea mai grava, este lipsa unui serviciu de salubrizare si lipsa de educatie ecologica a oamenilor. Obisnuiti de sute si mii de ani cu produse care durau mai mult si care reintrau in circuitul natural fara probleme, acum oamenii folosesc produse comerciale care produc deseuri nedegradabile, care nu pot fi integrate in natura. Iar ei le arunca sau le dau foc. Sa ne gandim ce inseamna acest lucru la o populatie mult mai numeroasa. Ne-ar trebui un dus cu apa rece ca sa ne trezim. Traim intr-un fel de latenta. Credem ca lucrurile sunt roz, dar de fapt natura sufera si cu ea suferim si noi. Cam tarziu ne dam seama. O tinem tot intr-un “la dolce vita” in varianta balcanica si nici macar nu ne gandim ca nu se mai poate asa. Cei care arunca deseuri prin paduri, ape, margini de drum, poate sunt poate cetateni onesti dar care, facand astfel de lucruri, sunt “devastatori ecologici”. Cauzele sunt multiple: comoditatea, lipsa educatiei, dezobisnuinta.
Mai exista o categorie de oameni atenti la probleme de mediu si oarecum ingrijorati. Dar mai mult de a-si exprima ingrijorarea nu fac altceva. Ca in orice:e mai usor sa dezbati, sa dai sfaturi decat sa pui umarul la rezolvarea unor probleme. Trebuie ca semnalul de alerta sa fie ridicat, pentru ca ecoul naturii, al responsabilizarii si al bunului simt sa patrunda in viata noastra cotidiana. Haideti sa mergem mai putin cu masina (economisim si bani), sa facem mai multi pasi pana la tomberon (facem si miscare), sa folosim mai putin curent (reducem factura), sa plantam copaci (1000 de motive), sa reciclam (aratam ca suntem oameni si ne gandim la restul speciilor si la resurse). Zonele rurale din Romania tind sa devina bombe ecologice cu efect intarziat. Lipsa, cel putin a salubrizarii, nu mai vorbim de managementul deseurilor, combinata cu needucatie si un strop de nepasare, duc la actiuni negative asupra calitatii vietii la sate. Rezultatul: rauri cu PET-uri (care iau locul pestilor), poieni cu pungi (in loc de flori), paduri rase, gunoaie arse sau aruncate in parau-ca doar le ia apa (si le duce in Dunare); plus alunecari de teren, cazuri curioase de poluare, izvoare contaminate.
Ma uitam intr-un sat pe Valea Oltului: erau cosuri de gunoi langa institutiile publice, dar dupa ce se umpleau se adunau deseurile si li se dadeau foc in fata primariei.
Aceea nu e grija pentru natura. E o ipocrizie crasa. Dealtfel, la tara, oamenii au acel bun simt si respect fata de natura. La Sibiu, am vazut odata un batran de vreo 80 de ani,careia ii cazuse un ambalaj pe jos (de la biscuiti). In ciuda varstei, s-a aplecat si l-a ridicat, ducandu-l la cos. Am ramas impresionat si nu voi uita acea imagine. Noi, tinerii, de ce nu facem acelasi lucru? Ce ne impiedica? Comoditatea, nepasarea?
Dar nepasarea doare; sigur ne va durea in curand pe toti.
Aflat prin Ramnicu Valcea, am trait un episod asemanator.O femeie simpla, saraca, amarata, fara educatie astepta in autogara, rata spre satul ei. Cumparase si ea o banana. Dupa ce a mancat-o a dus-o la cos, dar cosul nu avea fund si coaja a cazut. Insa romanca noastra a luat coaja de jos si a dus-o la un tomberon intact. Un alt exemplu care ne da o palma peste obraz, noua, celorlalti. Cu siguranta acea femeie are acel bun simt elementar. Noi, de la volanul masinii, cu conturi multe, fara nicio grija, mari consumatori de resurse, nu mai avem acel bun simt?!
Refuz sa cred ca e asa. In adancul sufletului, fiecare are o rezerva, dar trebuie sa o foloseasca. Timpurile s-au schimbat, traim intr-o lume globala si fiecare conteaza. Daca 6 miliarde de oameni sunt nepasatori,ce facem?
As fi bucuros si multumit, daca macar 10.000 de romani, dupa ce citesc mesajul vor reflecta putin la puterea exemplului. Cu siguranta, alti 10.000 ii vor urma, daca vor demonstra ca se poate.
Daca continuam in ritmul actual, in 50 de ani vom avea nevoie de alta planeta. Pentru schimbarile climatice nu exista butonul inapoi. Haideti sa fim oameni!”

Astazi am primit un mesaj de la Bogdan, care mi-a pus o intrebare justa: de ce nu mai scriu pe blog?
Sigur, pot sa-i raspund cel mai usor cu ”sunt foarte ocupata (chiar sunt !!!)dar nu cred in acest raspuns. Daca iti planifici sa scrii, scrii.
Recunosc, nu mi-am mai planificat sa scriu deoarece in ultima perioada am aparut cu puncte de vedere destul de des in ziare si teliveziuni.
Analizand mai atent ce spunea Bogdan mi-am dat seama caare dreptate: trebuie sa intretin acest blog permanent indiferent ca sunt mai multi sau mai putin cititori.
Este un loc in care pot sa-mi spun si puteti sa va spuneti parerea despre lucrurile bune sau rele pe care le constatam, putem sa lansam idei de rezolvare, propuneri, putem sa facem campanii de solidaritate in rezolvarea unei probleme si mai ales putem sa comunica, sa ne verificam propriile puncte de vedere fata de ale celorlalti.
As fi bucuroasa sa aflu pareri despre ce ar fi de facut sa trecem mai usor peste criza economica sau daca ne place cum este administrat orasul nostru.
In speranta ca voi primi raspuns la intrebarile lansate,va urez o primavara cu soare in suflet.
Maria Grapini

Am avut ocazia sa acord un interviu ziarului Adevarul in una din rubricile pe care eu le apreciez foarte mult: “La masa adevarului”. Interviul a aparut in 6 martie, dar se poate citi si pe www.adevarul.ro.
Am citit comentariile postate si dupa cum era de asteptat sunt opinii pro si contra la ceea ce am declarat.
M-a surprins insa violenta limbajului folosit de persoane care nu m-au cunoscut si care nu vin cu puncte de vedere personale si argumente, doar critica.
Si eu sunt o persoana care critic, dar incerc sa construiesc si ma feresc sa calific o persoana pe care nu o cunosc.
Vreau sa le spun celor care nu ma cunosc si au postat un comentariu la acest articol ca romanul meu preferat a fost MOROMETII.
Poate si pentru faptul ca am crescut la tara, intr-o familie de oameni simpli, dar a caror preocupare era sa invatam si sa ne asigure hrana sanatoasa.
Apoi mai doresc sa spun celor care vorbeau de “sclavi”,”mosie” si alte cuvinte neacoperite de realitate, ca eu respect oamenii si nu am incercat sa obtin ceva necuvenit niciodata.
Daca este o vina ca am creeat 500 de locuri de munca si rezist pe o piata dificila cu toate greutatile create de stat in cei 20 de ani, atunci imi recunosc vina.
Eu lucrez 7 zile pe saptamina si cite 12-14 ore pe zi, tocmai pentru a mentine aceste locuri de munca si pentru a face multe lucruri voluntare, caritabile.
Am o echipa de specialisti care lucreaza la fel ca si mine tocmai pentru ca dorim sa rezistam ca si colectiv toti cei 500 de oameni intr-un domeniu atat de greu ca cel in care lucrez.
Nu am beneficiat de privilegii, de esalonari sau de pomeni (contracte cu statul) si de aceea imi permit sa critic pe cei care conduc institutiile statului.
Am intrat doar in 2006 in politica, tocmai din cauza nemultumirilor, nu pentru a beneficia de privilegii ci pentru a incerca sa vad daca nu se poate schimba acea clasa politica despre care se tot vorbeste.
Am spus in interviu ca nu este profitabil sa intre un om de afaceri in politica deoarece nu mai are timp sa se ocupe personal de propria afacere, nu ca ar trebui sa profite ca este in politica.
Eu nu voi fi niciodata de acord cu modalitatea practicata de 20 de ani: intra in politica sarac si iese bogat pentru ca “si-a aranjat afaceri “din care cistiga necuvenit.
Eu am intrat in politica si cheltuiesc de la mine pentru activitatea politica, nu primesc bani.
Cred ca ar trebui sa incurajam ca oameni care au reusit in domeniul lor de activitate sa se implice si in politica daca dorim sa schimbam atitudinea oamenilor politici. Daca nu suntem de acord cu asta, raminem mereu nemultumiti, putem jigni, injura, acuza, dar nu putem schimba.
Doresc sa le multumesc oamenilor care lucreaza cu mine si celor care au incredere in mine. Multumesc celor care au inteles mesajul meu din interviul amintit si apreciaza activitatea mea.
Pentru ceilalti, voi incerca sa-i conving ca: nu fur,nu mint si nu ocup un loc in societate pentru care nu am cunostintele si pregatirea necesara.
Cred ca noi, romanii, trebuie sa fim mai uniti la bine si mai reactivi in a combate raul.
Cred foarte mult ca aceia care au creat IMM-uri si mentin locuri de munca sunt de apreciat, iar romanii care lucreaza corect, cinstit si profesionist, de asemenea, indiferent daca lucreaza la masina de cusut, la strung sau in birou.
Eu nu mai doresc economie socialista in care statul sa fie unic proprietar, dar voi lupta ca statul sa-si preia rolul si obligatia de a asigura protectia sociala si conditii ca oamenii sa aiba conditii de viata normala. Cei care fura sau fac lucruri ilegale sa fie pedepsiti, dar nu asa cum am vazut nu de mult: batrini de 80 de ani inchisi pentru ca isi revendicau o palma de pamint.

Va doresc numai bine.
Cu respect,
Maria Grapini