De citeva luni, dupa tot felul de planuri anti-criza prezentate de guvern, ma intreb daca cineva (evident dintre cei platiti sa o faca) se mai ocupa de economia romaneasca, in sensul de a gasi masuri care sa faca sa functioneze, nu sa o blocheze. Constat cu tristete ca e o lupta pe viata si pe moarte pentru alegeri, cine sa faca mai multa imagine partidului prin legile pe care le propune, cine sa faca rost de mai multi bani pentru campanie prin tot felul de improvitatii si manipulari, dar de faptul ca la sapte luni avem rezultate dezastroase in economie nimeni nu e preocupat. Au crescut cheltuielile cu dobinzile cu peste 50% , (cheltuielile bugetare evident), pentru ca statul se imprumuta si risipeste in acelasi timp, banii imprumutati neintrind intr-un circuit normal in economie pentru a produce, au scazut colectarile la buget si la TVA, la impozit pe salarii si la impozit pe profit. Oare vor intelege vreodata guvernantii ca daca intreprinderile se inchid, altele isi reduc numarul de locuri , nu vor mai avea bani la buget? Daca nu inteleg (sau li se dicteaza sa faca asa) ce inseamna, mai ales in perioada de criza, o politica fiscala optima, de ce mai stau pe functii de decizie?
Crede cineva ca in Romania impozitele stabilite de-a valma, retroactiv de citeva ori intr-un an fiscal, mai indeplinesc cele trei conditii de IMPOZIT OPTIM?
a) sa fie clare si usor de inteles de contribuabil si corect stabilite,
b)sa fie minimizate costurile de administrare si colectare,
c)sa se minimizeze efectele DEMOBILIZANTE la contribuabil.
Personal cred ca in acest moment nici macar una din aceste trei conditii nu este indeplinita.
Am ajuns intr-un moment maxim de dereglementare institutionala – nimeni nu mai respecta nimic: ministrii nu vor sa raporteze Parlamentului cum cheltuiesc banii, Guvernul nu mai vrea ca Parlamentul sa legifereze si scoate pe banda rulanta ordonante, hotariri, ordine, pachete de legi asumate, justitia NU MAI DORESTE SA FUNCTIONEZE NICI ATIT CIT A FUNCTIONAT, de raspuns nu raspunde nimeni de nimic (dintre mai marii puterii, pentru ca saracii cetateni raspund cu virf si indesat si atunci cind nu gresesc) si ne pregatim de alegeri.
Eu cred ca trebuie totusi facut ceva. Nu vreu sa cred ca ajungem mai rau ca inainte de 1990. Pina la urma, daca nu exista vointa politica la cei care au fost alesi sa faca sa functioneze statul de drept despre care se vorbeste, atunci acesti oameni nu mai merita sa ne reprezinte. Cred ca solutia sta tot in intelegerea noastra, a populatiei cu drept de vot, ca lucrul cel mai important este incredintarea mandatului de a fi reprezentati. Si cred, am si propus , ca totul consta in a avea reguli bine stabilite si apoi institutia justitiei care sa stabileasca daca aceste reguli se respecta sau nu. Dar pentru ca regulile se fac de catre alesii nostri se stabilesc pe atit de bine pe cit de profesionisti, morali si corecti sunt ei.
Avem inca mult de lucru la a intelege cum este bine sa votam.
Important este sa ne propunem sa actionam fiecare pe palierul unde activeaza si sa ii convingem pe cei de linga noi ca intr-un stat in care nu este dictatura (doamne fereste sa ne intoarcem in timp!) este nevoie ca majoritatea formata, cea care va decide soarta noastra, sa fie partea buna nu partea rea, corupta si coruptibila, imorala si dezinteresata de obligatiile generale, fiind preocupata doar de interese personale. Retragerea in “turnul de fildes” nu este o solutie, caci s-ar putea ca revolta celor multi sa-l sparga.
M-as bucura daca as primi puncte de vedere, solutii la iesirea din situatia creata, care din pacate se rasfringe din ce in ce mai mult asupra multor oameni.

Cu respect ,
Maria Grapini

t.

2017-10-03T06:13:58+00:00 September 3rd, 2009|Diverse|0 Comments