Tot mai putine firme fac profit, deci tot mai putine firme se gindesc la investitii.
Harta Romaniei arata ca toate judetele au inregistrat cresteri in 2010 la numarul de firme intrate in insolventa, la numarul de firme suspendate si la cele lichidate voluntar. Aberatia asezata peste alte aberatii fiscale este aceea ca firmele care au inceput din 2009 sa se lichideze ar trebuit sa plateasca impozitul „POGEA”, acel impozit minim. Care va sa zica, statul, in loc sa fie interesat ca iesirea din piata (prin insolventa, lichidare voluntara sau faliment) sa se faca repede si cu costuri mici, pentru ca sa permita inceperea unei noi afaceri a celor care din motive de piata, economice, nu mai pot continua intr-un domeniu, pune in circa celor care si asa au fost sufocati de dari, un impozit absolut aberant (daca nu mai produci pentru ca ai inceput operatiunea de lichidare, nu poti sa faci profit).
Iata cum, cu programul ridicat in slavi de laudatori ai PDL ca domnul Visan (mi se pare mie ca acest domn este inlocuitorul de serviciu al domnului Hoara), s-a ajuns ca in 2009 sa intre in insolventa un numar de firme cu 25% mai mare ca in 2008, iar in 2010 in primul trimestru sa avem suspendari de firme de 4,5 ori mai mult fata de tot anul 2009 (19.868 fata de 4.354).
Despre ce guvernare vorbim?
Situatia este foarte grava pentru ca Romania este inglodata in datorii si cu siguranta nici o tara nu poate sa reziste fara surse la buget pentru cheltuieli absolut necesare: pensii, sanatate, educatie, investitii in infrastructura.
Dar cum sa-si asigure surse la buget daca politica fiscala a fost una de a „mulge tot laptele” lasind sa moara si vitelul si intarcind si vaca?
Scuzati exemplul dat, dar oricum guvernantii ne trateaza ca pe vite!
Cum sa-si asigure surse la buget daca statul, prin oficialii de la ministerul finantelor, recunoaste in scris(raspuns la o petitie trimisa de Coalitia Asociatiilor Femeilor de Afaceri din Romania), ca intreprinzatorul nu trebuie tratat egal, din punct de vedere al tratamentului fiscal, cu statul, deoarece in primul caz (al intreprinzatorului) este un interes personal, in timp ce in cazul al doilea (al statului) este un interes national?
Adica statul nu trebuie sa plateasca si dobinda si penalitate daca are intirziere de plata la intreprinzatorul privat, dar intreprinzatorul privat trebuie sa plateasca statului si dobinda si penalitati de intirziere, deoarece este interes personal!
Aberatii legislative sunt cu sutele. Ceea ce este uluitor este ca oameni cu pregatire si cunostinte din arcul guvernamental se alatura unor „afoni”, unor oameni politici fara nici o pregatire, alcatuind un cor pe o singura voce – aceea de sustinere a actualului guvern.
Este nevoie de schimbare, dar pentru acest lucru este nevoie de implicare si sustinere a celor care vor, pot si stiu sa mai faca ceva cu tara asta!
Cu stima pentru cititori,
Maria Grapini

2017-10-03T06:13:51+00:00 August 27th, 2010|Diverse|0 Comments