Dragi români, de aici, de pretutindeni,

Simt nevoia ca, în această sfântă zi de duminică, să vă transmit gândurile, credința mea până la urmă, în legătură cu tensiunile majore pe care le resimte Biserica Ortodoxă, aproape zilnic, nemilos, mai dur ca niciodată, în ultima perioadă. Din păcate…

Sunt credincioasă, fără a-mi striga, ostentativ, CREDINȚA, sunt ortodoxă, fără a-mi pune o pancartă pe piept, cred în Biserica Ortodoxă Română și în slujitorii săi! Nu-mi poate zdruncina nimeni opțiunile, în acest sens, indiferent de câte știri negative ar apărea în media contemporană, pentru că nu mă pot îndoi, vreodată, de legămintele sfinte și de filonul neamului românesc!

E atât de simplu să distrugi și atât de greu să construiești. Insistând, frecvent, pe părțile negative ale oricărui sistem, domeniu, ajungi să clatini temelia. Cu o condiție: să fie fragilă… Temelia creștinismului nu poate fi, însă, zdruncinată, oricâte rele ar face unii, oricât de mult s-ar zbate alții s-o anihileze!

Oameni suntem cu toții, iar oamenii greșesc. Greșesc și medicii și profesorii și avocații și judecătorii și procurorii și eu și dumneavoastră și…preoții! Greșelile trebuie, evident, plătite. Mai blând sau mai drastic, nu decidem noi cum. A pica, însă, în plasa teoriilor negativiste, distructive, care iau excepția drept regulă, e o greșeală capitală. Toți medicii iau foloase necuvenite? Toți profesorii dau note mari exclusiv celor pe care îi meditează? Toți procurorii sunt nedrepți? Toți…criticii sunt drepți?

România are „darul” acesta, de a-și distruge bazele sfinte, de a se victimiza nejustificat, oricând, din orice, de a-și minimaliza atuurile și de a-și exagera defectele. Suntem, ironic, printre puținele țări din lume care își anulează meritele, recunoscute, deseori, public, oficial, asumat, de alții, ignorate, însă, cu cinism de noi.

Românii care trăiesc dincolo de granițele țării simt, acut, această tensiune și suferă pentru impasibilitatea noastră. Ei sunt mândri de neamul lor, de credința lor, de moștenirea lor! Deși mulți dintre ei au ales străinătatea, pentru a-și croi o viață mai bună, sunt cei mai fermi apărători ai României. Nu te poți rupe de ceea ce ești, nu-ți poți nega rădăcinile, nu poți deveni… propriul tău dușman. Consider că, atunci când vrei să distrugi identitatea spirituală a  unui popor, ataci ceea ce are el mai sfânt. Ataci religia, ataci credința, direct sau subversiv, prin exemple care șochează, oripilează, destabilizează.

Părinții mei m-au crescut în CREDINȚĂ și asta mă ajută să trec peste multe lucruri urâte și rele care se întâmplă în jurul meu.

Sunt convinsă că Biserica Ortodoxă Română va depăși această situație dificilă, așa cum a făcut-o și în alte dăți, că va ști să-și apere moștenirea spirituală imensă, că va supraviețui acestei încercări majore de destabilizare și că va rămâne în cel mai prețios loc al nostru, al credincioșilor săi: în sufletele și în inimile noastre!

Doamne ajută!

2017-10-03T06:13:24+00:00 July 23rd, 2017|Diverse|0 Comments