Observăm, de 26 de ani, că o mare majoritate a românilor regretă și își arată nemulțumirile la scurt timp după alegeri, fie că este vorba de alegerea de primari, de parlamentari sau de Președinte. Sigur că la primari și parlamentari mai sunt și excepții – individuale, dar la Prezidențiale cel puțin ultimii doi președinți nu au terminat “cu bine” din punct de vedere al susținerii de către cei care i-au ales.
Iată că actualul Președinte nu a ajuns nici la jumătatea mandatului și mulți dintre cei care l-au votat, din țară sau din diaspora, recunosc public că regretă alegerea. Motive au destule! Dacă analizăm activitatea primului om în stat, în baza fișei postului, constatăm că nu putem bifa nimic remarcabil. Nu a reușit să susțină interesele României la Bruxelles în probleme esențiale – exemplul cel mai relevant este problema acceptării împărțirii Europei în două: Schengen si Non-Schengen fără exonerarea României de obligații privind refugiații dacă nu are aceleași drepturi ca țările Schengen. Nu a reușit să apere interesele românilor în fața cerințelor Marii Britanii.
Nu a bifat nimic nici în ceea ce privește caracterul și demnitatea, căci, deși a pierdut procesul cu casele, se încăpățânează să încaseze chirie și nu face un gest de mare om de stat – sa anunțe public că restituie banii necuveniți încasați din chirie și că cedează casa.
Cum am putea explica regretul românilor față de alegerea făcută?
Să existe prea puține informații la nivelul cetățeanului atunci când merge la vot? Să fie manipularea atât de perfecta? Să fie sărăcia cea care duce la alegerea celui mai darnic? Sau toate la un loc?
Și atunci, dacă toate cele spuse ar fi de vină, ce s-ar putea face pentru a alege, măcar pentru un mandat, fără regrete?
Evident că nu se poate ca un ales să placă tuturor cetățenilor, pentru că, nu-i așa, într-un stat democratic avem mai multe partide, mai multe opțiuni. Problema este însă când cei care au votat un candidat și în scurt timp regretă și nu mai sunt mulțumiți de modul de acțiune!
Cine are responsabilitatea desemnării unor candidați care să nu stârnească regrete timpurii? Evident, partidele politice. Dar cine formează partidele și cine votează candidații în cadrul partidelor? Cetățenii, membri de partid. Peste 50% din populație, însă, nu sunt membri ai vreunui partid și ei ar putea dărâma ierarhia făcută de cei cu carnete de partid! Pentru ca un partid să desemneze candidați integri moral și profesional are nevoie, în primul rând, de lideri integri-morali.
Avem?!
Avem curajul sa răspundem? … Eu spun că la majoritate partidelor, NU, nu avem!
Cel mai bine este să analizăm și să decidem fără teamă, nu în funcție de “dictatura” din partide, ci în funcție de valoare. Să dăm șansa candidaților noi, independenți sau de la partide mici, important este să fie oameni cu calități demonstrate.
Primarii în funcție, dacă se bazează pe lucrurile făcute, ar trebui ca înainte de începerea campaniei să-și dea demisia și să intre în competiție în condiții egale cu ceilalți candidați. Să nu mai fie pe toate scenele, la toate tăierile de panglici, evenimente care abundă în perioada campaniei și, nu-i așa, primarul trebuie să fie prezent!
Cei apreciați de cetățenii din comuna sau orașul lor vor fi realeși și dacă o luna nu mai sunt primari!
Dacă ne întoarcem la întrebare, eu cred că mulți regretă alegerea propriului candidat pentru că nu au decis bine pe cine sa susțină!
Avem o șansa ca în 2016 să alegem ALTFEL!
Pentru Președinte avem timp până în 2019, dar nu trebuie să neglijăm observarea cu atenție a personajelor politice.