Nu imi este rusine sa spun ca am fost surprinsa de verdictul de ieri pentru Adrian Nastase si socata, nu de gestul de sinucidere al premierului, ci de GRABA cu care i-au batut la poarta pentru a-l duce la puscarie.
Sunt socata de justitie si incerc sa raman lucida si sa inteleg daca mai avem o sansa sa fim judecati cu aceeasi unitate de masura toti sau am ajuns ca in filmele cu mafia, in care grupurile se succed la putere si sunt eliminati cei mai destepti sau cei care ar putea sa preia sefia.
Nu vreau sa il apar pe Adrian Nastase, desi eu am fost invatata ca atunci cand cineva este cazut la pamant, chiar daca ti-a facut un rau, nu trebuie sa mai dai in el, daca nu incerci sa-l ridici. Sigur, acest lucru inseamna sa ai constiinta si credinta in Dumnezeu, nu hahait in loc de argumente!
Sunt pentru prima data cu gandul ca ne-am intors inapoi, ca asistam la procese regizate ca acela in care a fost condamnat Ceausescu sau cel prin care, acum sase ani, Codrut Seres era acuzat de inalta tradare.
Hartuiala a luat locul dreptei judecati si mai ales judecatii intr-un termen rezonabil, nu in zeci de ani!
Ce putem spera? Sa tacem? Sa abandonam lupta de teama? Sau sa luptam?
Cred ca sansa sta in lupta! Altfel, s-ar putea sa fim ingropati de vii daca nu executam comenzi de la cei aflati temporar la putere!
Nu stiu daca Adrian Nastase este vinovat in cazul pentru care a fost condamnat!
Vreau sa spun doar ca modul de desfasurare a proceselor de ani de zile mi se pare anormal. Si nu numai pentru Adrian Nastase, sunt sute de oameni care stau de zeci de ani in procese.
Nastase a fost, cred eu, actul suprem de razbunare al regimului Basescu!
Asta cred! Si pentru cei care s-ar gandi ca ma numar printre prietenii lui Nastase, ii invit sa-si aduca aminte cum criticam guvernarea Nastase, eu insumi fiind in proces cu statul pe vremea aceea.
Azi simt ca am mai pierdut, noi ca natie, din increderea in noi si a altora.

2017-10-03T06:13:42+00:00 June 21st, 2012|Diverse|0 Comments