Dragi români,

La 28 de ani de la Revoluția Română, suntem în doliu național și, cu regret o spun, în doliu moral.

Scânteia de la Timișoara a determinat, în acel memorabil 16 decembrie 1989, schimbarea la față a țării întregi, cu un preț imens, plătit de cei care au pus  speranța mai presus de teamă, libertatea mai presus de viață!

În acest decembrie trist, doliul României cuprinde tot: Revoluția, morții ei, morții noștri, ai tuturor, de sânge nobil sau nu, aleși, într-un fel sau altul, de istorie, să ne fie martiri, întru veșnică pomenire.

Timișoara a strigat, atunci, LIBERTATE! România strigă, acum, UNITATE!

Trăim, poate, cei mai grei ani ai existenței noastre statale, dezbinați, înrăiți, dezamăgiți, disperați. Am ajuns în acest punct critic pentru că ne-am pierdut unii de alții, unii pe alții. Greul pe care ți-l dă câteodată viața, să-l porți pe umeri, determină doar două atitudini: maladie sau imunitate. Am sperat și nu încetez să cred că mai e timp să ne imunizăm! La răul din jurul nostru, la scenariile false pe care le țes cei care ne vor înfrânți, ca neam și spiritualitate, la știrile false aruncate în eter, la ura care și-a întins rădăcinile otrăvite peste tot.

Duc o luptă susținută în Parlamentul European pentru România noastră. Cel mai dureros lucru este acela că, de cele mai multe ori, o duc…cu românii noștri. În fața Europei, România lui Decembrie 1989 este fracturată, între patrioți și inconștienți! Imaginile unității, de acum 28 de ani, au ajuns amintiri palide, fiind înlocuite de secvențe triste ale bătăliilor politice epuizante, pe care le poartă unii cu alții, în văzul lumii.

Revoluția Română din decembrie 1989 a țintit, dincolo de eliberarea de sub povara comunismului, să ne determine să redevenim oameni. Liberi, creativi, generoși, fericiți! Ca, odată conștienți de puterea pe care o deținem, să începem să construim. O zonă, un oraș, o regiune, o țară. Frumoasă și demnă. În unitate și liniște. Idealurile au rămas, realitatea, însă, ne-a arătat că rănile se vindecă greu, mai greu decât în cazul altor țări, căci, înainte de Revoluția Română, toate celelalte state est-europene au trecut în mod pașnic la democrație. România a fost singura țară din blocul estic care a trecut printr-o revoluție violentă. Chiar și așa, după 28 de ani de atunci, merităm cu toții pacea socială!

În memoria victimelor Revoluției din decembrie 1989, este clar că România trebuie să-și regăsească drumul. Românii merită să trăiască o viață demnă, precum cea imaginată de timișorenii care au ieșit în stradă, în fața gloanțelor, în fața morții! N-avem voie să lăsăm idealurile Revoluției la o parte, n-avem voie să ne lăsăm țara în derivă. Soluția e doar una: să dăm mână cu mână!

Mă rog pentru morții Timișoarei, pentru morții României. Mă rog pentru românii noștri, din țară sau de peste granițe. Mă rog pentru UNITATE!

2017-12-15T06:18:30+00:00 December 14th, 2017|Diverse|0 Comments