Iminenta (auto)cădere a Guvernului Grindeanu, în fapt dinamitare internă, îmi creează o stare de real disconfort şi dezamăgire. Să vii pe un val imens de simpatie  – cuantificabilă în procente generoase – să prezinţi şi să începi punerea în practică a unui program de guvernare ambiţios, să performezi chiar, în ochii instituţiilor europene şi internaţionale, ce se ocupă cu statistici şi cifre, să înclini, deci, balanţa înspre plus şi să…te autodistrugi din cauza orgoliilor şi intereselor de partid e greu de înţeles. Departe de mine gândul de a-i apăra pe  reprezentanţii PSD, sunt umanistă convinsă, dar spasmele politice la care asistăm fac rău ţării şi românilor, ori asta trebuie sancţionat!

Suntem puşi, din nou, ca privitori, alegători, români într-un cuvânt,  în faţa unui tablou dezamăgitor autohton, care nu poate, în nici un caz, genera stări calme pentru cei care sunt conectaţi la viaţa politică sau pentru cei care mai aveau o speranţă dinspre politicienii pe care i-au girat să le facă viaţa mai bună.

Instabilitatea politică n-a adus şi nici n-o să aducă vreodată ceva bun. Nu contest dreptul Puterii de a-şi schimba miniştrii şi chiar premierul, ori de câte ori aceştia scapă “piciorul” pe lângă drumul convenit, nu agreez, însă, opacitatea. Lipsa de transparenţă, omiterea voită a prezentării adevărului, oricât de dureros ar suna, jocurile de culise şi intrigile televizate sunt cele care, de zeci de ani, caracterizează politica din România. Din păcate. Politicienii noştri preferă bătăliile mediatice, în defavoarea discuţiilor bărbăteşti, tranşante, directe.

Sorin Grindeanu n-a fost cel mai bun premier al României, nici cel mai rău. Mi-ar plăcea, însă, ca românii să afle motivul REAL al schimbării sale, dacă aceasta se va produce. Va fi cineva în stare să spună ADEVĂRUL?

Sper şi cred într-o Românie stabilă politic, pentru că avem multe de făcut în Parlamentul European, în Europa, în lume, avem oportunităţi pe care trebuie să le exploatăm, avem proiecte de câştigat, avem…o ţară de scos din derivă, fie ea şi politică.

M-aş bucura să fie doar o analiză care să ducă la creșterea vitezei de implementare a programului investițional, a celui de atragere a fondurilor europene, dar şi a celui legat de îmbunătăţirea vieții oamenilor. Asta îmi doresc, din perspectiva omului politic umanist!

 

2017-10-03T06:13:25+00:00 June 13th, 2017|Diverse|0 Comments