De la inceputul anului asistam la o multitudine de declaratii contradictorii fata de tot felul de taxe, impozite, contributii, coplati etc.
Oamenii nu mai stiu ce sa creada, pe cine sa creada, dar mai ales sunt derutati si nu mai stiu cum sa-si faca bugetul familiei sau al afacerii. Acest lucru inhiba consumul si investitiile, creste dorinta de economisire, care evident duce la contractia consumului, a productiei industriale si desigur scade numarul de locuri de munca si resursele la buget.
In criza economica nu este usor sa conduci, sa stabilesti politici publice, strategii, reglementari. ACESTE LUCRURI SUNT ABSOLUT NECESARE. Procesul de reglementari guvernamentale ar trebui (din punctul meu de vedere) sa parcurga trei etape: sa faca o optiune (ce obiective trebuie sa atinga), dupa consultarea larga a societatii, sa elaboreze legi conform optiunilor si apoi sa stabileasca institutiile care urmaresc implementarea si masoara eficienta.
Din pacate statul a devenit cel mai mare cheltuitor, cel mai mare patron, cel mai mare proprietar, cel mai mare arendas, cel mai mare debitor si cel mai ineficient administrator.
Pina nu se va intelege ca: legile trebuie sa fie clare, precise si stabile, fiscalitatea supla, cu cote mici, pe principiul „putin de la multi”, colectarea sa fie asigurata printr-o institutie eficienta, profesionista si obiectiva, iar competitia in piata libera sa fie asigurata prin controlul concurentei neloiale, nu vom putea sa avem o economie sustenabila, care sa reziste pe termen lung, si o sansa sa traim demn, fara a ne umili, cere, fura sau pleca din tara.
Trebuie sa cistigam muncind, trebuie sa putem cistiga, fiecare dintre noi in functie de pregatirea profesionala, meserie, functie, responsabilitate, dar cel mai mic cistig sa poata asigura viata de toate zilele.
Ce credeti? Ce solutii aveti?
Va consult, desi cei pe care ii platim si sunt azi la conducere trebuie sa gaseasca solutiile !
Cu sinceritate,
Maria Grapini

2017-10-03T06:13:57+00:00 February 24th, 2010|Diverse|0 Comments