Preluat de pe Romaniavippress.com.
Cu multumiri Anei Magdin!

Poveste de viata, cu europarlamentarul Maria Grapini

„Ce nu ar trebui sa facă prietenii niciodată? Sa nu te judece, sa nu te părăsească la greu”!

 12651356_953391564709530_2668752805878434903_n
Nascuta in localitatea Beresti, jud. Galati, intr-o familie de oameni muncitori, oameni cu principii sanatoase de viata, unde munca, onoarea si grija pentru viata, erau din zori si pana-n noapte prezente in familia in care a crescut un suflet cu vise mari, Maria Grapini. S-a implicat in munci grele inca din copilarie, ajutandu-si familia la cele mai grele treburi in gospodarie, sapand si trudind in gradina, de dimineata pana seara!
Astazi, o stim cu totii ca este europarlamentar, ca a fost ministru si femeie de afaceri. Ceea ce nu stim, este lupta continua dusa de o copila, mai apoi adolescenta, studenta si, cu o ambitie uriasa, munca si daruire, ajunge Director Tehnic, la o fabrica din Timisoara! Dupa revolutia din 1989, Maria Grapini, a fost atat de iubita de angajatii fabricii la care lucra, incat au ales-o Director General, lucru rar dupa 1989, cand majoritatea directorilor erau dati afara, domnia sa a fost promovata in cea mai mare functie de conducere a acelei fabrici. Patru ani mai tarziu, dupa multe nemultumiri si lupte cu un guvern de care nu era multumita, Maria Grapini a cumparat fabrica in care pusese atat de mult suflet, fabrica in care s-a dezvoltat si a ajutat-o sa se pregateasca pentru o urmatoare treapta superioara a vietii. Nu dupa mult timp, cu incredere deplina in sine, cu o ambitie de neclintit, mai dezvolta inca 3 fabrici. Iata cum, o singura femeie, ajuta la dezvoltarea economica a orasului Timisoara, oras care a adoptat-o dupa ce s-a casatorit cu dnul Grapini, un om de o calitate extraordinara, cu care a intemeiat o familie foarte frumoasa si durabila, de mai bine de 39 de ani!
La Revolutie, Maria Grapini a participat trup si suflet, stand in strada zile si nopti, cu teama dar si cu speranta.
Ascultand „Povestea de viata” a doamnei europarlamentar Maria Grapini, intelegem ca daca vrem, daca muncim, daca ne dedicam proiectelor la care visam, este imposibil sa nu reusim.
Asadar, va las sa lecturati o poveste foarte frumoasa a unei mari doamne din politica romaneasca dar si a unei mari doamne din lumea afacerilor!

12745605_966861220029231_3390981336126844425_n

Ana Magdin: Cum a fost copilaria Mariei Grapini?
Maria Grapini: Copilăria mea a fost una muncita. Am muncit mult, toti cei trei frati, alături de mama, la câmp, in gospodărie dar nu mi s-a părut greu. A avut grija mama sa ne transmită dorința de a munci, de a fi responsabili. Desigur, mama găsea recompense care pentru mine contau: aveam voie sa mergem la câte un film, sa urmărim festivalul „Cerbul de aur” la vecinii care aveau televizor, pentru ca noi nu aveam, sau sa stam pana târziu sa citim.
Sărbătorile erau minunate, le pregăteam cu mult înainte si aveau atâta farmec, erau așa de diferite de celelalte zile ale anului…

Ana Magdin: Cum era adolescenta Maria Grapini si cand v-ati indragostit pentru prima oara?

Maria Grapini: Ca adolescenta, sigur,mi-au crescut responsabilitățile in gospodărie. Coseam, teseam , imi modificam rochii de-ale mamei! Am continuat sa merg la câmp si sigur, am început sa primesc recompense mai mari: sa merg la zilele de naștere ale colegilor, sa merg la petrecere la scoala (un fel de discoteca!). In clasa a noua m-am îndrăgostit, după ce băiatul respectiv s-a îndrăgostit de mine. Eram mai băiețoasă si eram mai „rece” cu băieții. Imi plăcea sa fiu prietena dar ca si camarad, nu ca iubita.
In clasa a zecea, m-am îndrăgostit, însă si sufeream, pentru ca nu aveam timp sa ma plimb, sa merg la film…dar niciodată nu m-am simțit neîndreptățita de soarta. Imi plăcea in familia noastră, voiam sa ajut cat mai mult, sa învăț bine si sa-i fac mândri pe părinții mei. Sigur ca atunci cand te îndrăgostești in adolescenta, este ceva unic, irepetabil!
Ana Magdin: La ce varsta v-ati casatorit si cand a venit pe lume copilul dvs?
Maria Grapini: Am terminat liceul la Bresti, Jud.Galati, unde m-am si născut, apoi, am plecat la Iasi la Politehnica. M-am căsătorit in anul IV, la 22 de ani si imediat ce am terminat facultatea, am avut copilul la 24 de ani. Chiar de ziua mea de nastere, am plecat la maternitate.

12743846_965290323519654_2050434383081192184_n
Ana Magdin: Cum era invatamantul inainte si cat de greu se intra la o facultate?
Maria Grapini: La Politehnica, in anii `70, se intra foarte greu. Eu am dat admitere in 1973, la o facultate unica din țara, din cadrul Politehnicii, si au fost 52 de locuri pe toată țara. Se intra cu medii mari, practic, nimeni nu intra cu cinci, sase sau șapte.
Cinci ani la facultate, era extrem de mult de învățat, aveam de facut proiecte la multe discipline, începând cu anul trei, dar era foarte buna programa școlară. Faceam practica vara in întreprinderile de profil si învățam mai usor mecanismele mașinilor, înțelegeam mai usor procesele tehnologice pe care ni le predau profesorii.
Pentru mine, învățarea nu era o problema. Pe vremea mea, studenții mergeau la cursuri, rar lipseau câte unii, se mergea la seminarii si asta făcea ca in sesiune sa înveți mai usor.
Aveam nevoie sa fiu bursiera dar învățam si de plăcere si in același timp voiam sa -i răsplătesc pe părinții mei pentru ca m-au lăsat sa merg la facultate.
Ana Magdin: Ce amintiri aveti din perioada comunismului?
Maria Grapini: Am multe amintiri din vremea comunismului. Pana in 1976-77, eu, sincer, nu am simțit comunismul. La țara eram putin informați, aveam orizontul nostru-familia. Aveam ce mânca, pentru ca aveam animale, grădina de zarzavat, păsări. La facultate, tin minte ca puteai mânca cu câțiva lei sa te saturi. La cămine existau cantine si chioșcuri unde găseai lactate, brânzeturi, covrigi. Dimineata se lăsau la prima ora lădițele cu lapte in sticle si iaurt in borcane de sticla, in fata chioșcurilor care se deschideau mai târziu. Fiecare mergea cu sticla goală si borcan gol cu bănuții de metal puși in sticle si luam din lădițe sticle si borcane pline si lăsam pe cele goale cu banii înăuntru. Nimeni nu fura, vânzătoarea cand venea, doar aduna banii! Am mai văzut așa ceva in Elveția, in anul 1990!
Din 1978, lucrurile au început sa se înrăutățească. Au început sa se dea cu porția laptele, untul , carnea, pâinea. Mi-amintesc ca in 1980, soțul meu trebuia sa stea la coada pentru lapte, iaurt, brânza, smântâna, de pe la trei dimineața.
Trebuie sa recunosc , eu nu am simțit teama de a vorbi liber! Am fost totdeauna dornica sa spun ce gândesc. Nu am simțit ca as fi urmărită de securitate!
După 1985, lucrurile mergeau din ce in ce mai rău, din punct de vederea al procurării lucrurilor necesare . Daca voiai sa-ți cumperi mobila, trebuia sa aștepți la rând sau sa ai pe cineva la fabrica. Cand ne-am mutat la apartament cu trei camere, a trebuit sa cumpăram mobila pentru sufragerie si norocul nostru a fost ca socrul meu era contabil șef la o întreprindere si a vorbit la fabrica de mobila ca sa ne putem lua o sufragerie!
In același timp imi amintesc de prietenia care se legase cu anumite familii! Mergem la zilele de naștere si prin rotație, la câte o familie in zilele de duminica! Parca exista mai multă sinceritate si solidaritate in relațiile dintre vecini si prieteni!
Revolta mea impotriva sistemului a atins apogeul cand soțul meu nu a fost lăsat sa meargă doi ani sa cânte intr-o orchestra din Republica Democrata Germania (RDG), după ce fusese selecționat la un concurs. Secretarul de partid si directoarea Operei din Timisoara, nu au aprobat deși soțul meu găsise un coleg de la Filarmonica Banatul care sa cânte in locul lui in Orchestra Operei. Am știut ca pierde o ocazie pe care nu o va mai intalni! Sigur, nu știam ca va veni Revoluția si ca va merge in multe, multe turnee.

12742321_963260330389320_8553953174007480076_n
Ana Magdin: Ce a insemnat pentru sufletul dvs Revolutia din ’89?
Maria Grapini: Eu am crezut in Revoluție! Era imposibil sa nu crezi cand vedeai zecile de mii de oameni, sute de mii de oameni pe străzi. Am fost multe zile si eu cu oamenii din fabrica unde eu eram director tehnic in 1989 ; am ieșit cu entuziasm. Oamenii credeau ca sunt mișcări spontane dar cred ca dedesubt erau si lucruri dirijate! Asa văd acum! Atunci era entuziasm amestecat cu teama. Primii morți au fost sub geamul camerei băiatului meu, unde se făcuse o baricada de către revoluţionari, cu un tractor, o cisterna si o mașina. S-a tras pana pe la doua noaptea. Blocurile de pe acea strada, de pe strada mea, nu aveau lumina (se întrerupsese intenționat). Au fost zile grele pe 16,17,18,19 decembrie! Abia pe data de 19 decembrie, armata a fraternizat cu manifestanții. Eu l-am trimis pe soțul meu sa mearga cu băiatul la părinții mei la Galati, ca sa fiu sigura ca-l salvez si eu am rămas zi si noapte in fabrica si pe strada!
Au murit mulți oameni si accidental! La un moment dat un parc a fost înconjurat si trăgeau unii in alții! Noi am primit arme la fabrici sa ne apăram, dar nu știam cine trage! După 24 de ore, ne-au luat armele! Au fost zile foarte grele la Timisoara, ni se spunea sa nu bem apa ca este otrăvită , ca va sari in aer Combinatul Chimic-Solventul! Multe zvonuri care creau numai panica!
Dar pentru sufletul meu de atunci, Revoluția a existat!
Ana Magdin: Care este prima amintire legata de inceputurile unei afaceri?
Maria Grapini: Am decis sa încep o afacere după ce primii patru ani am fost director general la fabrica unde am trăit Revoluția. Oamenii nu au avut nimic cu mine, din contra, m-au propus director general! Dar nu am mai vrut sa lucrez la stat, lucrurile mergeau greu, viteza de decizie era lenta. Eu doream sa fac mai mult, aveam idei, imi dădeam seama ca se poate sa faci lucrurile mai repede si mai bine. In 1994, m-am decis , după o întâlnire cu Presedintele Iliescu si mulți miniștri, la Timisoara , unde am criticat guvernul si faptul ca nu se vrea economie privată, ca sa nu mai ramân director general la fabrica statului. Ori o cumpăr , ori plec! Aveam multe planuri cu ce se poate face in viitor. Si așa am si facut,cu multe peripeții (eram „oaia neagră” după critica guvernului in fata Președintelui Iliescu), am avut multe de suportat după ce am cumpărat fabrica si am mai dezvoltat încă trei. Am reușit sa depășesc toate obstacolele si piedicile care mi se puneau (controale aberante, sechestru pe tot ce aveam la vreo trei ani de la începerea afacerii private…). Nu am facut politica, nu aparțineam nici unui partid. Ideea era sa reușesc sa fac fabrica performanta. Am cumpărat multă tehnologie modernă, am început sa produc anumite produse pentru prima data in Romania in domeniul accesoriilor textile. Apoi am creat propriile branduri de îmbrăcăminte femei si lenjerie. Am fost in aproape toată lumea la expoziți: SUA, Canada, Japonia, Rusia, Anglia, Germania, Olanda, Belgia,Turcia etc.
Ana Magdin: Ce va intristeaza cel mai mult la oameni?
Maria Grapini: Iubesc oamenii. Imi place sa comunic, sa vorbesc, sa conving. Lucrul cu oamenii a fost si este viața mea. Dar sigur sunt lucruri care ma întristează. Cel mai trist este sa văd oameni neajutorați . De aceea, toată viața mea, am derulat proiecte prin care încerc sa ajut. Dar ma întristează cand văd ca anumiți oameni sunt incorecți, mint! Nu pot sa suport minciuna si furtul, ipocrizia, duplicitatea.

12644863_955120107870009_1809200456160598860_n
Ana Magdin: Ce nu ar trebui sa faca prietenii niciodata?
Maria Grapini: Ce nu ar trebui sa facă prietenii niciodată? …Sa nu te judece, sa nu te părăsească la greu!
Ana Magdin: In ce an ati intrat in politica si de ce?
Maria Grapini: Am intrat in politica, pe  27 Decembrie 2005 (de SF.Stefan).
Niciodată pana in 2003, nu m-am gândit sa intru in politica si am refuzat toate propunerile. Asadar, cariera mea profesională 1990-2005, a fost fără a fi in politica! Dar acumulasem foarte multe nemulțumiri fata de politicile publice care se făceau, pe care le criticam din poziția mea de Presedinte de patronat, vicepreședinte de Camera de Comert , Președinta Asociației Femeilor de afaceri dar si ca întreprinzător. Interactionam cu miniștri cu prim miniștri, chiar cu președinții Romaniei si vedeam multe lucruri gândite greșit de cei care decideau la nivel înalt. Revolta m-a împins in politica! Si cred ca nu trebuie sa fim indiferenti, trebuie sa criticam dar si sa ne implicam.
Așa se face ca in anul 2003, am început sa ma gândesc daca ar fi util ca oameni ca mine, care au riscat proprii bani, au investit ani de zile, au învățat cu adevărat ce înseamnă economia de piața, sa între in politica! Altfel, in mod logic vor rămâne aceiași oameni care ne nemulțumesc. Am început sa citesc doctrinele partidelor si, recunosc, m-am indentificat cu Partidul Umanist, ulterior, transformat in Conservator. Dupa aproape trei ani de la solicitarea de a fi membra in PUR, am decis sa intru in partidul întreprinzătorilor cum mai era denumit pentru ca se preocupa de IMM-URI, de capitalul autohton.
Ana Magdin: . Uitandu-va in urma, avand in vedere ca aveti un trecut cu multa munca, realizari, ati construit foarte multe lucruri bune, ce credeti ca mai trebuia sa faceti, va nemultumeste ceva, v-ati fi dorit sa mai faceti si altceva si nu ati reusit?
Maria Grapini: Uitându-ma in urma nu as schimba nimic. Dar cred ca ar fi trebuit sa am măcar doi copii.
Ana Magdin: Sunteti una dintre cele mai puternice femei din Romania, exista lucruri pe care nu ati putut sa le rezolvati vreodata?
Maria Grapini: Puterea ți-o da încrederea in tine, pregătirea temeinica in domeniul in care lucrezi si credința in Dumnezeu. Sigur ca sunt si lucruri pe care nu le poti rezolva in viața. As fi vrut sa-mi salvez fratele dar nu am putut si l-am pierdut la 52 de ani, deși cred si acum ca ar fi putut fi salvat. Dar, in rest, cred ca Dumnezeu a fost mereu cu mine. Am reușit tot ce mi-am programat.

12573667_949248745123812_6533975782932770633_n
Ana Magdin: . Cum stau lucrurile la Parlamentul European? La ce ora se merge, la ce ora se pleaca, ce se discuta legat de romani si Romania, ce lucruri bune avem de cand sunteti dvs europarlamentar?
Maria Grapini: In Parlamentul European este cu totul diferit de activitatea din mediul privat sau cea din minister.
In primul rând, parlamentarii europeni trebuie sa fie oameni cu disponibilitatea de a munci pentru ca nu au șef! Eu nu am vrut sa candidez deoarece credeam ca nu imi va placea. Eu sunt un om care am facut ce mi-a plăcut si spun asta si tinerilor: sa-si aleagă o profesie care le place, altfel, nu vor avea mari realizări. De aceea am refuzat de mai multe ori sa candidez.
M-au convins doi oameni: premierul Ponta si profesorul Voiculescu, cu un argument simplu: tu lucrezi si daca nu-ți cere cineva si stii ce sa faci acolo.
Acum imi place. La opt sunt in Parlament si aproape zilnic plec la 21. In săptămana de Strasbourg, plec la ora 23!
Trei saptamâni lucrezi in comisii, faci amendamente, cand ești raportor, negociezi cu grupurile politice,eu sunt si co președinta a intergrupului pentru IMM-URI a PE si in fiecare săptămana organizam conferințe si dezbateri pe diverse teme, ma întâlnesc cu organizații neguvernamentale, ma documentez cand am de lucrat la rapoarte.
Despre Romania nu se discuta așa de des! Mai degrabă sunt criticate tari ca Ungaria, Slovenia, Polonia- mai nou. Grecia, a fost criticata in 2015.
Sunt lucruri care se pot schimba ca percepție prin acțiuni așa cum au fost expozițiile pe care le-am organizat sau conferințele de prezentare a Romaniei. Poti sa schimbi percepția despre Romania si discutand de la om la om si prin prestația ta ca eurodeputat. Am reușit sa rezolv câteva lucruri pentru Romania, de exemplu, suspendarea de către Germania a salariului minim din Germania impus transportatorilor romani pentru șoferii care fac tranzit. Sigur ca de multe ori trebuie sa convingi si alți colegi din Romania sau din alte tari sa te susțină in demersul tău ca sa ai șanse sa treci propunerea.
Ana Magdin: Care sunt cele mai mari realizari din viata dvs?
Maria Grapini: Nu știu care sa spun ca este cea mai mare realizare din viața mea,sunt multe in profesia mea, multe recunoașteri naționale si internaționale (inclusiv de la Presedintele tării in anul 2000, cand nu eram om politic) dar cred ca cea mai mare realizare este sa rămâi OM. Am o familie de 39 de ani si cred ca asta este important. Viata este ce lași in urma.

12524207_950094681705885_4878498275182128849_n
Ana Magdin: Ce va mai doriti sa faceti, la ce proiecte mai visati?
Maria Grapini: Eu cred ca toată viața trebuie sa ai proiecte, sa visezi, sa-ți programezi. Acum am un mandat pana in 2019, la Parlamentul European dar asta nu înseamnă ca nu fac concomitent diverse proiecte. Recent m-am implicat intr-un proiect inițiat de un coleg rotarian ,”Rezident de nota 10″ si am premiat un medic rezident si vreau sa sprijin acest proiect sa continuie pentru ca doresc sa transmitem medicilor dorința de a rămâne in țara. La sfârșitul lunii februarie, voi participa la demararea unui proiect „Femei de 10!” unde doresc sa ajut la promovarea femeilor care au reușit in profesia lor.
Am multe proiecte de promovare a Romaniei , dar sigur, visul meu, este sa construiesc împreuna cu Fundația „Speranta pentru Voi”, pe care o conduc, un cămin pentru persoanele in vârsta.
Politic, m-as bucura sa pot transmite încredere cetățenilor sa aleagă oameni noi sau vechi dar important sa aleagă in acest an oameni morali si cu competentă profesională. Anul 2016, după mine, este aproape ca anul 1990 de important! S-a ajuns prea jos cu calitatea oamenilor politici ( a unora care fac majoritați) si nu exista alta varianta sa fie mai bine decât alegerea corecta, pe criteriul valorii.
Ana Magdin: Ce va nemultumeste cand vine vorba despre Romania?
Maria Grapini: Ce ma nemulțumește cand vine vorba despre Romania? In primul rând, neîncrederea oamenilor ca se mai poate face ceva! Oamenii , mulți dintre cetățeni, ar dori sa se schimbe fără sa se implice si unii chiar nu doresc oameni corecți de teama ca nu pot ei sa mai obțină anumite lucruri peste lege!

1455967_938728006175886_5929299349821760524_n
Ana Magdin: Ce trebuie facut ca romanii sa nu mai fie saraci, tristi, lipsiti de speranta?
Maria Grapini: Starea de fapt dintr-o țara, nu este un dat. Este un rezultat al modului de acțiune, gândire, atitudine a cetățenilor.
Ca Romania sa nu mai fie săraca, trista, lipsită de speranța, trebuie o alta educație, o alta mentalitate, mai mult naționalism inteligent nu lehamite, nu indiferenta, nu neimplicare. Nu trebuie sa acceptam nedreptatea, trebuie sa luptam uniți pentru dreptate, trebuie multă solidaritate in îndepărtarea raului. Dar fără educație, nu putem face mare lucru. Fara cultura si fără sănătate, un popor este pierdut. Noi avem cum sa schimbam, dar oamenii valoroși trebuie sa între in teren. Meciurile grele nu se câștiga cu rezervele!
Ana Magdin: Ce proiecte aveti anul acesta in Romania dar si la Bruxelles?
Maria Grapini: Am multe proiecte, este un an greu pentru ca avem doua cicluri electorale si am si responsabilitatea ca si Co presedinte al Partidului Puterii Umaniste sa ma ocup de alegeri. Am proiecte de promovare a Romaniei la Bruxelles si pregătesc o conferinta-expoziție pe turism si produse tradiționale, am in 3 si 16 Martie, doua Conferințe la Parlament, la care eu sunt gazda evenimentului, organizam cu Asociația Femeilor si in acest an Balul Sperantei, a XVlll ediție -o acțiune caritabila de succes.
Am început din acest an sa susțin ateliere vocaționale pentru copiii talentați ai unei scoli din Timisoara. Am in plan sa editez a treia carte.
Ca europarlamentar, am primit un raport important -proiectul unui Regulament privind unificarea piețelor de capital .Vreau sa organizez o vizita la Parlamentul European a persoanelor cu Dizabilitati. Am multe proiecte, sper sa le duc la bun sfârșit.

12299289_925701724145181_3715835947234104302_n
Ana Magdin: Foarte multi simpatizanti de-ai dvs spun ca si-ar dori sa fiti Presedintele Romaniei? Ce parere aveti, va doriti acest lucru, va simtiti pregatita?
Maria Grapini: Fiecare persoana are simpatizanți si oameni care nu o înțeleg, oameni pentru care nu este simpatica. Din păcate, oamenii politici au si antipatii comandate si acest lucru nu este specific unei democrații adevărate. Ca sa răspund la întrebare, sincer, nu m-am gândit niciodată sa candidez la funcția suprema in stat. Nu cred ca Romania este pregătită sa aleagă o femeie, dar desigur, le multumesc celor care s-au gândit ca as face fata responsabilității acestei funcții.
Ana Magdin: Un gand pentru romanii de pretutindeni!
Maria Grapini: Totdeauna cand spun romani, ma gândesc la toti, si la cei care dintr-un motiv sau altul, trăiesc in alta parte decât țara de origine. Eu le urez tuturor sa poată sa-si iubeasca țara, sa fie sanatosi si sa aibă parte de satisfacția fiecărei zile. Impliniri si vise realizate si sa nu uite de Romania, oriunde s-ar afla.
Ana Morosanu Magdin

2017-10-03T06:13:32+00:00 February 28th, 2016|Diverse|0 Comments