Claudiu este doar un exemplu!

” Buna ziua,
Apreciez oamenii care au un vis, ori care reusesc intr-un domeniu fara pile. Nu pot zice ca sunteti un model pentru mine dar e de laudat. Ma mandresc si cu dvs. printre altele. Uite, in urmatoarele randuri, putin cam lungi, recunosc, va rog sa cititi o poveste de viata iesita din comun, impresionanta. Nu stiu daca puteti fi empatic, nu vreau nimic, ci doar sa cititi (va fi o experienta emotionala), poate va da idei, dar si putin de gandit… Repet… doresc doar sa comunic (am si un CV bunicel). Nu strica acest ragaz (merita si nu costa nimic)… in fond traim printre oameni. Un om bogat este acela care isi permite sa faca ce doreste cu timpul sau, si sa nu sufere pentru asta.

Vreau in primul rand sa va multumesc pentru ca va implicati in comunitate. E important si util pentru fiecare sa aiba astfel de actiuni. Voi aveti un rol important în formarea mentalitatilor populatiei si in educatie, in civilizarea Romaniei. Va scriu pentru a va incuraja, dar si pentru a va face cunoscut ca exista oameni, romani adevarati, care ar merita sa fie recompensati cu demnitate si respect, dar deocamdata e greu. Sa dati va rog si colegilor si tuturor colaboratorilor intr-un efort minim.
As putea scrie romane intregi despre viata mea pana acum. Cineva m-a numit : ”Sperante albe intr-o tara gri”. Dumneavoastra va scriu pentru a vedea ca daca ai ambitie, vointa si perseverenta ajungi departe, ajungi sa iti implinesti visul, oricat de indraznet ar fi el. Pe mine ma deranjeaza profund lipsa de bun simt de la noi. Sigur ca ma deranjeaza si toate “exemplarele” cu bani de varsta mea, care nu stiu ce e banul muncit. Iar mass-media nu ar trebui sa mai dea atentie politicienilor (ce se vad bagati in seama), ci oamenilor simpli, care duc Romania mai departe si in lume.
Dar asa e lumea-exista multe nedreptati! Povestea mea e mai deosebita:

M-am nascut la Targu Jiu. Apoi ne-am mutat in jud.Valcea. Am invatat mereu bine la scoala. Am fost premiant in clasele 1-8 (si seful clasei). Toate acestea in pofida lipsurilor financiare si materiale. Tatal meu era somer iar mama casnica. Mai am 2 surori mai mici. Ne-a fost tare greu. Erau perioade prin clasele a 6-a, a 7-a cand nu aveam bani nici de paine, dupa ce tata terminase somajul. La tara nu sunt locuri de munca. Va spun cu lacrimi in ochi ca a fost o vara in care mancam ciorba goala. Nu aveam nici mamaliga. Sau mancam doar cartofi copti. Si eram si eu in crestere, aveam nevoie de hrana, plus ca si invatam foarte bine la scoala. Tatal meu era bolnav si nu putea munci mult, iar mama nu avea unde. Au fost perioade dramatice. Multumesc lui D-zeu ca le-am depasit. Parintii mei sunt oameni simpli, care m-au sprijinit cat au putut sa ajung mai departe la scoala. De mic, mama mea a avut grija sa iubesc invatatura. Mai tarziu, am realizat singur ca doar invatand pot ajunge cineva, am o sansa, pt. ca intr-o zi, cand voi avea ce-mi trebuie si voi fi realizat, sa ma uit cu satisfactie in urma.

Eu nu am avut pe nimeni care sa intervina pt. mine sau sa ma impinga de la spate. Dar lipsa banilor nu m-a descurajat! Dimpotriva, am avut o motivatie. Aceea sa demonstrez ca de fapt banii nu valoreaza aproape nimic (noi le dam valoare).
Credeti ca nu ma durea sufletul cand vedeam alti copii ca au bani de dulciuri sau alte lucruri, la care eu nici nu visam, iar eu nu aveam bani nici de o napolitana?! Ma durea, dar ma ambitionam mai tare! M-am si maturizat mai repede. Dar cu toate grijile, am avut o copilarie frumoasa. Insa cu multe sacrificii. Cand nu vezi totul prin prisma banilor, lucrurile sunt mai frumoase, mai adevarate. Te bucuri altfel de viata, vezi persoanele din jur si cu sufletul.
Dar am crescut. Am avut note f. bune si am plecat la liceu la Sibiu, la matematica-informatica. Normal ca am avut cea mai mare medie din comuna mea. Tatal meu iesise la pensie pe caz de boala, insa cheltuielile erau mari. Exista si o diferenta de pregatire intre mine si colegii mei de la oras. Eu nu stiam nici limbi straine. Dar am invatat, iar pe parcurs ajunsesem sa imi intrec colegii la multe materii. M-am gandit ca daca tot am ajuns pana acolo, de ce sa nu invat, de ce sa nu arat ca se poate, si mai ales ma gandeam ca parintii mei se chinuie sa imi plateasca taxele. Vedeti, in ziua de azi foarte putini mai sunt tinerii care fac asa. Cei de la tara prefera sa plece in alte tari si isi neglijeaza studiile, altii se duc pe la profesionale si intra in cercuri vicioase, adica « se prostesc ». Sa nu mai zic de cei cu bani, a caror ultima grija e educatia, in general. Auzeam un domn… odata, ca avea in plus 150.000 euro si i-a luat la baiat un Lamborghini. Tinerii cu multi bani nu pun pret nici pe munca, de obicei. Nu stiu sa aprecieze munca platita. Nu au valori morale dupa care se ghideaza. Dar banii nu acopera lipsa de caracter si demnitatea. Banii facuti usor incurajeaza nesimtirea si decaderea umana, ipocrizia. Lipsa de bun-simt si coruptia sunt cele mai josnice insusiri umane. Poti sa fii urat sau prost, dar sa nu fii corupt sau fara bun-simt. Iar autoritatile locale sunt dezinteresate si iresponsabile. Nu am vazut atata iresponsabilitate nici in filme. Faptul ca vedem un dezastru ecologic reprezentat de deseurile aruncate pe marginea drumurilor denota o lipsa de responsabilitate si arata cat respect avem noi pentru tot ceea ce ne inconjoara.
Eu nu am avut bani multi, si nici nu am deocamdata, dar am invatat sa apreciez cu alti ochi bani. Si acesta e cel mai mare castig!

Sa revenim la povestea mea… Costurile erau prea mari pt. parintii mei. Eram pe clasa a 10-a. Mama mea a scris atunci la Guvern si Presedintie. De acolo au trimis la DPC Valcea scrisoarea mamei. Ne-au chemat, au facut o comisie si ne-au ajutat. De atunci DGASPC Valcea mi-a platit caminul si cantina. A fost un sprijin fantastic. Altfel eu nu mai puteam continua liceul la Sibiu. Apoi,a venit si sora mijlocie la Sibiu. Tot DPC Valcea ii platea. De prin clasa a 10-a ma sprijina dumnealor. De atunci am putut privi altfel spre viitor. Situatia financiara a familiei mele nu s-a schimbat nici in prezent.  Si nu ma sprijina degeaba! Incepand din clasa a 10-a am participat la olimpiade si concursuri judetene si nationale, cu succes. Am luat zeci de premii la geografie, psihologie, biologie, istorie, domeniu european, cultura generala, economie, fizica, etc.
Pe clasele a 11-a si a 12-a am fost la cate 2 olimpiade nationale, cu rezultate bune. In a 12-a am luat mentiune pe tara la geografie la Baia Mare, iar la Suceava am luat locul 1 pe tara, la un concurs mai complex. Am multe premii 1 judetene la psihologie, Stiintele Pamantului, istorie, geografie si multe altele. M-am straduit si am invatat cat de cat engleza si franceza, de am reusit sa imi intrec colegii. Am crescut frumos, constant, de la an la an. Am vazut jumatate din tara cu ajutorul olimpiadelor. Am fost invitat in Franta, la un castel pe Valea Loirei. Am fost felicitat de o serie de institutii (Casa Regala, Academia Romana, ziare, etc). Am derulat multe campanii de mediu. Am fost la Money Channel, Antena 1. Mi-am creat o imagine buna in liceu, in comunitate si in randul multor altor oameni. Am fost seful clasei pe parcursul liceului si m-am descurcat bine. In a 12-a am fost si voluntar la Sibiu Capitala Culturala Europeana 2007 ; am fost la multe concursuri. Am castigat un concurs al Pro Democratia si am fost la Bruxelles, unde m-am intalnit cu europarlamentarii romani. Am pregatit si bacalaureatul, pe care l-am luat cu 9,50 si astfel am reusit sa intru in Bucuresti, la Universitate, la buget. Iar la Bucuresti sunt sef de specializare, am cele mai mari note si sunt foarte iubit si respectat (mi se zice Primaru’). Si nu am luat nicio meditatie. A fost doar dorinta mea de a reusi si o modalitate de a le multumi celor de la DPC Valcea ca ma ajuta. Cu 7 ani de acasa si cu bun simt am aratat ca in ciuda lipsurilor financiare poti ajunge realizat… pana la un punct.

Nu va spun aceste lucruri pt. a ma lauda, ci pt. a va arata ca speranta exista, ca daca te lupti cinstit reusesti. Eu am stiut intotdeuna care imi este locul, m-am intins atat cat mi-a tinut plapuma. Aceste lucruri se realizeaza cu bun-simt. Sunt convins ca, probabil, mai sunt exemple ca mine. Au scris si ziare despre succesele mele. Unii oameni mi-au spus : Viitorul e reflexia prezentului asa ca succesul e inevitabil pt. mine. Sa speram. Sau ca sunt un exemplu de daruire personala. Dar eu sunt si voi fi ,oricat de multi bani voi avea, un om simplu de la tara, care va incerca mereu sa se autodepaseasca, sa fie optimist si sa fie mai bun. Pe langa toate realizarile mele, muncite, ramane insa situatia materiala a familiei mele, care si in prezent e una grea. Iar greul pica pe umerii mei.
Nu ma plang. Voi lupta si mai mult si sper sa reusesc. Aceasta e viata! Parintii mei nu au. Oricum nu as indrazni sa cer ajutorul cuiva. Sora mea cea mica e in clasa a 10-a, iar cea mare a terminat liceul. Invata si ele bine si au o educatie buna, data de parintii mei, dar se descurca greu. E foarte greu cand iti iei viata in propriile maini si nu ai aceleasi sanse ca toti ceilalti. Cei cu bani multi nu pun valoare pe realizare prin munca si educatie. Eu sunt sarac material, dar bogat cu sufletul si mintea. Avem nevoie urgenta de valori (e o criza de talente). Eu am o Romanie a mea, personala, pe care o doresc tuturor; si nu e o Romanie a bascaliei si iresponsabilitatii. Mare pacat… pt. ca se pierde timpul iar poporul roman tinde sa dispara, ca moralitate. Ne-am putea salva prin turism, agricultura, mediu si energie. Tocmai cand restul lumii se intoarce la valori noi le pierdem.
Nu stiu de ce avem impresia ca suntem importanti, cand de fapt tocmai « fumurile » de oameni « speciali » vor duce la decaderea conditiei umane si a societatii romanesti. As putea tine prelegeri despre analize si solutii. Inchid ochii si imi imaginez ca revolutionez tara mea. Mi-ar placea sa am sprijinul tuturor, sau macar al presei. Dar daca am fi corecti am face ce spune si am spune ce face. Politicienii de azi nu sunt din aluatul care trebuie. Dezamagesc. Sunt profund ingrijorat de lipsa de corectitudine de la noi. O spune un tanar de 22 de ani, ca mine, care a ales o cale dreapta si a avut educatie, dar caruia ii e greu sa traiasca printre multi oameni neseriosi si iresponsabili. Nu e toata societatea asa, dar situatia e alarmanta! E multa mocirla si nesimtire prin jur! Am crescut greu, fara bunici, dar rigorile vietii m-au invatat ce e bine si ce nu!

Eu va scriu aceste randuri nu pt. a va cere ajutorul, desi poate am nevoie.
Ci v-am scris pt. a va arata ce povesti de viata exista in jurul oamenilor de rand, simpli, ca mine. Televiziunile promoveaza tocmai opusul…si e mare pacat. Chiar de ar face audienta o stire cum ca un golan bogat nu stiu ce a mai facut sau cumparat, nu merita (va spun din suflet) sa fie bagat in seama. Nu trebuie sa optam pt. a prezenta ceva facil, in loc sa aratam oameni adevarati, profunzi si informatii utile.
Eu sunt dezamagit si ma descurajez cateodata, cand vad stiri si emisiuni cu si despre oameni de moravuri usoare, de la care nu avem absolut nimic ce invata. Doar ei vor mai ramane in tara! Audienta nu e totul! Bunul simt conteaza cel mai mult! Si in justitie si politie am incredere mica (am motive intemeiate, stiu o poveste incredibila)! Ma deranjeaza… nu ca sunt oameni imbogatiti usor, fara educatie, care nu stiu practic pe ce lume traiesc, ci ma deranjeaza ca sunt bagati in seama, ca li se da atentie. Eu si familia mea ne zbatem sa reusim, iar altii arunca cu sute de mii de euro-cel putin sa nu-i mai vad la televizor! Eu am terminat facultatea sef de promotie (un simplu taran)-cu cea mai mare medie din 115 studenti, iar apoi doar prin perseverenta si lupta sper sa ajung bine, sa ajung cineva, sa am o locuinta. Am intrat la Master chiar in luna septembrie cu cea mai mare medie, tot la UB.
Surorile mele sunt acum acum la Rm Valcea, e si mama cu ele, si se descurca extrem de greu. Doar sora cea mare are serviciu si ia 6oo ron pe luna, iar mama nu si-a gasit inca .E alta poveste si mai dureroasa. Pt ca anul trecut parintii mei s-au despartit… tatal meu s-a schimbat, a devenit violent (probabil lipsurile), si singurul sprijin al mamei si surorilor sunt eu (moral ma refer). As vrea tare mult sa le pot oferi o casuta langa oras, langa Rm Valcea, dar de unde sa am eu acei bani? Mama mea se va imbolnavi, se adapteaza greu la oras, o vad cum se ofileste pe zi ce trece. Imi tot spune ca vrea sa aiba acolo o bucata de pamant si o casuta sa stea linistita. Tare imi e spaima ca se va imbolnavi si eu nu am bani, nici timp sa merg cu ea prin spitale. Si are doar 42 de ani… e o femeie sensibila, ea ne-a crescut atat de frumos pe toti. E o chestie de viata si de moarte… Ele acum stau cu chirie intr-o camera mica intr-un bloc de garsoniere ultimul confort. Rude nu avem. Si ma consum si eu cand vad ca nu le pot ajuta. As fi un om implinit, fericit sa le ajut, mai ales ca sora mea cea mica risca sa nu poata merge la liceu datorita lipsei celor 400 ron lunar necesari mentinerii ei la oras, la scoala…
E greu, oricat de mult muncesti sau iti doresti!
Ma gandesc, rar, sa plec in strainatate peste cativa ani. Sunt sigur ca acolo voi avea mai multe sanse! Doar ca nu ar fi pacat sa ma irosesc degeaba?! Nu stiu daca voi pleca,  pentru ca iubesc prea mult Romania! Insa… sa ne gandim, ca dincolo de patriotism, ar pleca toti romanii muncitori, cu bun-simt, cinstiti, seriosi! Ce s-ar intampla?
Oamenii nu vor neaparat bani mai multi, ci vor respect, egalitate, dreptate, competenta, vor adevar, vor normalitate, responsabilitate. Aceste lucruri le vreau si eu!
Sunt optimist, dar situatia e ingrijoratoare. Va propun sa va ganditi la aceste lucruri. Daca as pleca eu din tara, nu cred ca va fi o tragedie. Nu ca as fi eu cu mot, dar daca Covei, Prigoana sau Casuneanu sau un manelist nesimtit nu ar mai avea voie sa faca nu stiu ce, atunci ziarele vor scrie 3 zile. Aceasta mentalitate duce la pieire, duce la autodistrugere, incurajeaza nesimtirea. Sunt multi alti oameni care merita aprecierea noastra, care nu fac umbra pamantului degeaba. Se intampla si lucruri bune in Romania. Eu stiu cateva. Pentru ca raul sa invinga pe pamant e deajuns ca oamenii buni sa nu faca nimic!
Eu am crescut greu, viata m-a invatat multe lucruri. Lipsurile materiale sunt un capitol dureros pt. mine. Am crescut frumos si nu am crescut in Germania, deci se poate si la noi! Dar credeti ca imi va suna telefonul sa mi se propuna vreo functie importanta, pe care as revolutiona-o. Si mi-as putea ajuta si familia. De ex. mi-ar placea sa fiu ministrul mediului (sunt competent). Autoritatile se tem de oameni capabili; macar de m-ar descoperi mediul privat. Viata mea e mult mai complexa, v-am spus doar 10%,dar sper ca v-am aratat si o alta fata a romanilor si ca v-am demonstrat ca exista speranta si lucruri mult mai importante decat banii. Doar daca dvs. le veti da mai multa atentie si veti face apel la bun simt si educatie!

P.S. : Decaderea morala a societatii noastre se datoreaza si unor personaje ca “domnul din Pipera” si celor de teapa sa, care calca legile in picioare, demonstrand ca asa poti deveni om de succes in Romania amaraciunii noastre!
De ce suntem frustrati ? Pt. ca traim intr-o societate in care nu ne regasim, in care valoarea nu e recunoscuta, in care sansele nu sunt aceleasi pt. toti. O tara in care exista mult « gri », o tara in care hotul e la el acasa, in care coruptul se cheama descurcaret si in care oamenii cinstiti sunt cu totii « niste fraieri ». Natiunea romana devine grav bolnava si pe plan moral si spiritual! Ar zice pesimistii. Nu e chiar asa! Si solutii exista! Eu sunt optimist!
Sa fim pragmatici si sa nu uitati va rog de mesajul meu! Sa duceti povestea mea mai departe; sa nu uitati… unii oameni merita ajutati. Respectul pentru om este totul, iar respectul vine din bun-simt! La fel si respectul pentru natura, mediu, viitor! M-as simti multumit sa stiu ca toti colegii dvs. au citit mesajul meu. Multumesc!

Cu prietenie si respect,
Claudiu Mitut „

2017-10-03T06:13:50+00:00 October 16th, 2010|Diverse|0 Comments