Urmaresc cu atentie ce se intimpla in acest an, cu economia, cu viata oamenilor, cu tinerii care nu-si gasesc loc de munca, cu pensionarii care trebuie zilnic sa renunte la ceva din lipsa de bani, dar a caror speranta de viata creste, dupa spusele guvernantilor, la 20 de ani dupa ce ies la pensie la 65 de ani. Urmaresc cum se risipesc banii cu buna stiinta a guvernului pe trei oameni pe un post (in Timisoara avem trei subprefecti), dar in acelasi timp ni se spune sa stringem cureaua, iar firmelor li se mai adauga tot felul de taxe directe, indirecte, avize fara nici o noima, dar care costa. Urmaresc cum in jurul nostru Bulgaria, Serbia, Republica Moldova au inteles ca in criza esential este sa incurajezi prin politici fiscale, prin costuri mai mici de functionare, crearea de locuri de munca si atragerea de investitii. Urmaresc cum guvernatii spun cu naturalete, pe posturile de televiziune, ca am iesit din recesiune insa de fapt trimestrul patru al anului 2009 a fost in scadere fata de trimestrul trei, deci dupa toate regulile economice suntem in recesiune.
Ma intreb, UNDE VREM SA MERGEM? Trebuie sa reactionam, si asa cum spunea Zaharia Stancu: „Sa nu uiti, Darie! „. Tot mai multi trebuie sa fim Darie si sa nu uitam ca aceia pe care unii dintre noi i-au ales nu si-au facut treaba. Regula democratica ne da dreptul sa NU-I MAI ALEGEM.
Pina la alegeri insa avem obligatia morala sa reactionam, sa aratam ce nu e bine, cum nu se respecta legi, constitutie, drepturi ale omului. Este simplu sa dau doar un exemplu: Fondul Proprietatea nu si-a facut treaba atita timp cit sunt oameni cu cereri, nerezolvate de trei ani, in restituirea drepturilor banesti pentru proprietatile lor. Atunci de ce sa fie platiti din banii nostri (ei nu produc nimic, gestioneaza dividendele de la firmele statului, cele facute cu contributia romanilor) cu salarii de 15-20.000 de euro pe luna?
Trebuie sa-i desconspiram pe cei care ne iau banii si apoi ii risipesc pe asa zise proiecte locale sau nationale, dar unde fiecare lucru, obiect, lucrare, costa de zeci de ori mai mult pentru ca unii isi doresc comisioane pentru conturile personale. Avem curaj si demnitate sa o facem, putem sa traim mai bine; daca nu ne asumam o unitate pentru schimbare, vom avea o situatie din ce in ce mai grea: din patru in patru ani o parte din cetateni vor fi „convinsi” sa-si vinda votul pe galeti, faina sau bani si apoi abandonati, un alt numar de cetateni (mult mai restrins), care „au cotizat” la partid, isi vor aranja posturi din care sa-si recupereze banii dati, fara sa se priceapa la ceea ce cere acel post, si citiva, cocotati acolo de 20 de ani, plimbati pe la diferite partide numai sa ramina la putere, imbogatiti din salarii la stat, care se vor imbogati nestingheriti ignorind un popor la care fac referire numai cind trebuie sa obtina voturi.
Oare asta vrem? Nu cred ca nu sunt inca multi romani cu demnitate si simt al dreptatii. Important este sa ne unim !
Maria Grapini

2017-10-03T06:13:58+00:00 February 14th, 2010|Diverse|0 Comments