[fusion_builder_container background_color=”” background_image=”” background_parallax=”none” enable_mobile=”no” parallax_speed=”0.3″ background_repeat=”no-repeat” background_position=”left top” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_webm=”” video_mp4=”” video_ogv=”” video_preview_image=”” overlay_color=”” overlay_opacity=”0.5″ video_mute=”yes” video_loop=”yes” fade=”no” border_size=”0px” border_color=”” border_style=”” padding_top=”20″ padding_bottom=”20″ padding_left=”” padding_right=”” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” hide_on_mobile=”no” menu_anchor=”” class=”” id=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”][fusion_text]
Dupa 20 de ani de la Revolutie intilnesc foarte multi oameni dezamagiti.
Dezamagiti de CE si CUM se rezolva aproape orice problema. Dezamagiti de CUM si de catre CINE se stabilesc regulile de functionare a societatii, pina la urma si ale vietii lor.
Dezamagiti de CINE face si CUM „se face” politica in Romania. Dezamagiti de CUM este respectat omul in Romania, dezamagiti de CUM functioneaza justitia, dezamagiti de CUM se respecta valorile in Romania, dar dezamagiti si de multi dintre noi, cei care nu decid neaparat in societate dar se comporta fara respect fata de concetatenii lor. M-am numarat si eu printre nemultumitii fata de societatea romaneasca in ansamblul ei (las la o parte exceptiile), dar m-am luptat cu toata fiinta mea, cu forta data de invatamintele Parintilor mei si cu forta data de credinta in Dumnezeu, sa nu ma” imbolnavesc „de dezamagire.
Dezamagirea te duce la inactiune, la lipsa de reactie, la retragerea in „turnul” tau interior si la asteptarea schimbarii facuta de altii. Mereu am reactionat (am deranjat in mod firesc, pe cei care se simteau vizati), si am incercat sa indemn si pe altii sa actioneze, sa-si dezvolte spiritul civic, sa lupte pentru drepturile lor, sa incerce sa le cunoasca pentru a putea actiona. In anii trecuti, intr-o campanie de alegeri locale, chiar am spus public, de mai multe ori: cei mai puternici sunt cetatenii, mai puternici decit primarul, presedintele Consiliului judetean, presedintele oricarui partid si chiar Presedintele Romaniei. De ce? Pentru ca toti cei enumerati SUNT ALESI de ei, cetatenii nemultumiti. Nu primarul, presedintii de orice or fi ei, chiar si de tara, aleg cetatenii. Daca vrem sa ne fie bine trebuie sa stim ca votul nostru este cel mai important lucru din democratie. Partidele se comporta si conduc dupa cit de corect si pe ce criterii valorice au fost alese conducerile. Parlamentul este mai bun, mai eficient, mai corect dupa cit de bine am ales parlamentarii. Presedintele tarii este bun, valoros, dupa cit de bine il alegem noi, cetatenii. Resemnarea, dezamagirea, lipsa de curaj, de a ne spune punctul de vedere, va face ca scara valorilor sa fie inversata. Cei cu tupeu, aroganta, curajul de a minti si fura, cei duplicitari, dar care se cred diplomati, se vor alege intre ei in structuri de jos in sus. In acest fel se construieste perfect triunghiul INCOMPETENTEI cu baza sus, in institutiile statului.
Mi-am petrecut sfirsitul de saptamina la Brasov si am avut ocazia sa intilnesc esantioane din fiecare grupa despre care am vorbit. Poate nu am spus despre oportunisti si oameni de buna credinta. Prima categorie mai larga, cea din urma mult mai restrinsa, dar Doamne ajuta ca mai sunt. M-am luptat in 20 de ani sa spun lucrurilor pe nume, pentru ca eu nu vreau sa traiesc intr-o Romanie condusa de „clici” (de la clica!), care nu au valoarea ca argument la ceea ce fac, ci au tupeu „sa-si asume in numele celor care i-au ales” (dar pe care nu-i mai intreaba ce-ar dori). Nu vreau ca demnitatea omului sa fie calcata in picioare. Dar la sfirsitul acestei saptamini am fost pentru prima data dezamagita intr-o masura mult mai mare. Dezamagita de faptul ca speranta de a se schimba lucrurile este mica. Pe scena politica este o lupta pentru putere, fotolii si functii, nu o lupta de idei, programe sau strategii pentru schimbarea in bine a societatii. Membrii de partid, docili in mare parte, stau sa vada cine va fi seful si chiar daca inainte de a fi ales il criticau, se duc si-l felicita si doresc sa fie „bine vazuti” de sef.
Se duce de cele mai multe ori o lupta oarba intre generatii, unii spunind „ne bazam pe tineri” doar ca „sa dea bine”, altii „promovam femeile” doar pentru a maguli peste 50 la suta din electorat. Personal nu cred ca valoarea tine de gen si nici neaparat de virsta. Evident ca nu pot sa confund entuziasmul si energia cu valoarea. Am intilnit oameni la 70 de ani, mai tineri in gindire decit tinerii de 25 de ani si in plus cu expertiza data de experienta, valori morale si comportamentale net superioare. Sunt si tineri care, pe linga valoarea profesionala, mai au si chibzuinta, rabdarea, dorinta de consultare cu alte persoane cunoscatoare in domeniu, dar, paradoxal, chiar si acesti tineri intra in malaxorul creat de 20 de ani in Romania si, ca la loz in plic, acesti tineri valorosi ies cistigatori.
Cistiga si sunt promovati tineri dupa chipul si asemanarea celor care au pus monopol pe politica romaneasca.
Am intilnit la micul dejun de la hotelul la care imi place cel mai mult sa stau, un grup de circa 30 de tineri care m-au ingrozit. Nu tineau cont ca mai sunt si alte persoane la micul dejun. Tipau, de la o masa la alta in toata sala de mese, faceau glume de prost gust, foloseau cuvinte ce nu iti fac placere sa le asculti, un intreg vacarm ce m-a uluit. Acei tineri si multi altii au inteles, dupa toate modelele false create in Romania, ca esti „cineva”, esti vizibil, daca ai tupeu, daca iti permiti sa faci si sa zici orice si oriunde, au inteles democratia prin a face ce-i taie capul, fara a tine cont ca deranjeaza pe cel de linga el. Mi-am asumat si am intervenit, spunindu-le ca, personal, nu ma intereseaza conversatia lor si pot sa o faca intre ei fara a sti toata sala. La plecarea din hotel, citeva dintre persoanele care asigurau deservirea micului dejun, oameni cu bun simt, au venit si mi-au multumit pentru interventie: „ce bine ati facut doamna ca le-ati spus, era de nesuportat, bine ar fi sa fie mai multi ca dumneavoastra in tara asta”, au spus cu naduful omului care munceste cinstit de dimineata pina seara. Acum ma intorc acasa nelamurita. Sa continui, sau sa ma retrag si eu ca majoritatea si sa ignor ce se intimpla in jurul meu? Anul 2010 este un an greu pentru cei care au responsabilitatea unor locuri de munca, printre ei fiind si eu (citeva sute), economia fiind blocata. Pentru mine este greu si in ceea ce priveste decizia de a continua in ONG-urile in care activez (dialogul social cu autoritatile s-a degradat – fac ce vor), sa continui in politica, unde nu sunt decit de 4 ani ?
Imi cer scuze pentru cititorii mei , dar am simtit nevoia sa mai spun inca o data lucrurilor pe nume !
Cu sinceritate,
Maria Grapini
[/fusion_text][/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]