[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”][fusion_text]
Europarlamentarul Maria Grapini a reușit să facă, sâmbătă, la Timișoara ceea ce mulți și-ar fi propus, din cu totul alte cauze însă, dar n-ar fi reușit, din aceleași considerente… În ne căutare de capital politic, cu ne intenții electorale, Maria Grapini le-a oferit celor 400 de oameni prezenți o hrană sufletească extraordinară, o lecție de reflecție adâncă, de românism autentic și emoție vizibilă, toate prilejuite de aducerea în mijlocul lor a IMENSULUI Dan Puric!
În ziua în care politicienii încercau să câștige simpatii, în 17–le simbolic și trist al Timișoarei și României, invitații europarlamentarului român s-au simțit…mai români ca niciodată! Dan Puric i-a reînvățat, preț de câteva ore, să asculte și să vibreze, să ia seama la contemporaneitatea crudă, neuitând de istoria pilduitoare, să-și proiecteze și protejeze viitorul, fermi și drepți ca Horia, Avram Iancu sau Petre Țuțea. A fost, poate, cea mai frumoasă declarație de dragoste a lui Dan Puric pentru România, a Mariei Grapini pentru Timișoara!
Cei doi, pe care îi leagă o lungă și sinceră prietenie, au avut șansa unei zile pline și emoționante, cu ore bune petrecute alături de Mitropolitul Banatului, cu discuții lungi și grele despre dramele neamului, dar și despre lumina interioară a fiecăruia dintre noi, despre speranță și șansă, despre…umbra dreaptă.
Dan Puric vine pentru a doua oară în orașul simbol al Revoluției Române, la invitația europarlamentarului, cu același drag, cu același har, cu același șarm, cu același impact asupra audienței: COVÂRȘITOARE!
Actorul și regizorul, „puricul” care și-a făcut teatru în teatru, pentru că nu se regăsește în contemporanul mizer, dominat de scenarii ridicole și protagoniști pe măsură, a fost…MARE la Timișoara, pentru că este IMENS pe interior. Lumea sosită din întreaga zonă de vest a asistat la un curs de românism impresionant, ținut cu o detașare incredibilă, cum doar sinceritatea ți-o poate oferi. Cu candela aprinsă pe pupitru, în memoria morților Revoluției, Dan Puric a…mărturisit adevărul! A fost, din nou, așa cum l-a caracterizat un om dintr-un sat al țării, oul care drege maioneza, a luat-o din margine, a reparat suflete, a mângâiat spiritual oameni, pentru că toate lucrurile vibrează, nu? la margine. A vorbit despre istorie, trădări, a cerut, imperativ, să fim români, a invocat relicvele sufletești ce se transformă, fericit sau nefericit, în „feluri de-a fi”, a lăudat limba română pentru că „s-a scuturat de tot ce nu-i trebuie, deci va scăpa și de americanisme”, a preaslăvit creștinismul și faptul că „a fost firesc pentru români, ca o respirație”, ne-a reamintit tuturor că mila este „datul cel mai mare pe care ni l-a dat Hristos”.
Dan Puric nu poate fi „povestit”, trebuie ascultat și trăit. E un om care…te odihnește, după cum l-a descris un ierarh, e o conștiință înaltă! Ca sfaturi pentru români și problemele lor – tema întâlnirii de la Timișoara – artistul a propus, atât de firesc, ridicarea redutelor interioare, pentru că cine nu mai are lume interioară e un sclav!
Cert, cadoul oferit de către europarlamentarul Maria Grapini Timișoarei a reușit să dărâme suspiciuni adunate în noi, să zidească mici cetăți individuale, să restabilească axul moral, pierdut din când în când, invocat, în permanență, de artist.
„Atât timp cât stai cu fața către Dumnezeu, răzbești! Important e să stai drept, să ai umbra dreaptă! Popoarele care au plâns cel mai mult văd cel mai bine! Omenirea este într-o criză, suntem un popor suferind. Sufletul contează! , a spus Dan Puric.
Cât despre cea care a facilitat întâlnirea extraordinară de la Timișoara, Maria Grapini, artistul a spus, firesc: „Sunteți o sensibilitate românească, într-o insensibilitate europeană!”.
În aplauzele celor prezenți, Maria Grapini i-a conferit maestrului Dan Puric Premiul de Excelență Titu Maiorescu.
Într-o vreme în care e aproape imposibil „să nu-i ceri fiarei să fie fiară”, sufletele adunate în jurul lui Dan Puric, sâmbătă, 17 decembrie 2016, la Timișoara, au arătat că omului poți, oricând, dacă vrei și știi, să-i ceri să fie om. Și va fi!
[/fusion_text][/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]